Nasterea Domnului

In: Despre Craciun

Nasterea Domnului

Cand sarbatorim Nasterea Domnului sau Craciunul?

Nastere Domnului Iisus Hristos este sarbatorita de crestinii ortodocsi in data de 25 decembrie a fiecarui an.

Ce reprezinta Nasterea Domnului pentru crestini?

Nasterea Domnului este menita sa ne arate iubirea pe care o are Dumnezeu Tatal pentru noi, oamenii. Aceasta dragoste si purtare de grija se materializeaza prin trimiterea Fiului Sau iubit, Iisus Hristos, sa se intrupeze din Fecioara Maria, adica sa ia trup de om, ca noi sa vedem ca Dumnezeu ne intelege perfect suferintele si nevoile fizice, trupesti (Iisus simtind foame cand a postit 40 de zile in pustie, sau durere, cand a fost rastignit si biciuit) si sa ne arate ca nu trebuie sa folosim aceste neputinte fizice ca scuza pentru a uita de nevoile sufletului, ba mai mult, ca sufletul este esenta noastra, si de suflet trebuie sa ne ingrijim.

Sufletul ni-l ingrijim prin fapte bune, ganduri bune si rugaciune, iar cu prilejul nasterii Domnului ne amintim de aceste trei simple lucruri de care sufletul se bucura atat de mult si dupa care tanjeste. Aceste lucuri ne fac cu adevarat sa simtim multumire sufleteasca. De Craciun, prin simpla daruire a unui cadou cuiva drag sau cuiva nevoias, atat noi, cat si persoana care a primit cadoul, simtim bucurie si uitam de grijile de peste an.

Asadar, pentru crestini, nasterea Domnului reprezinta un prilej de impacare sufleteasca si de aducere aminte ca Dumnezeu ne vegheaza, are grija de noi si atat de mult ne iubeste incat L-a trimis pe Insusi Fiul Sau sa ne indrume pe calea catre El.

Nasterea Domnului pe scurt

  1. Fecioara Maria avea 15 ani cand L-a nascut pe Domnul Iisus Hristos. Ea a fost data in grija lui Iosif cel batran pentru ca parintii ei erau batrani cand au nascut-o si murisera cand ea a implinit varsta iesirii din templu. Aceasta purtare de grija a lui Iosif (care conform Traditiei el era un barbat vaduv) se numea la evrei logodna. Aceasta logodna nu avea ca scop procreatia, ci purtarea de grija pentru Fecioara, cum un tata are grija de fiica lui. Mai multe despre acest aspect gasiti mai jos in „Unde gasim in Biblie date despre nasterea Domnului” in explicatiile Mitropolitului Bartolomeu Anania sau in date despre viata Dreptului Iosif (unde se mentioneaza si criteriul dupa care a fost ales pentru a avea grija de Fecioara Maria).
  2. Pe 25 martie (Buna Vestire) Arhanghelul Gavriil i se arata Feciorei Maria si ii spune ca a fost aleasa dintre femei sa poarte in pantece pe Insusi Fiul lui Dumnezeu. Fecioara Maria accepta si raspunde : „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”.
  3. Imparatul Octavian Augustus ordona ca toata lumea sa se inscrie la recensamant, pentru a se stabili taxele pe care le aveau de platit.
  4. Iosif si Fecioara Maria locuiau in Nazaret, in provincia Galileea, si pentru ca Iosif era din neamul lui David trebuia sa se inscrie in Betleem, in provincia Iudeea. Asa incep cei doi calatoria spre Betleem.
  5. Ajunsi in Betleem, Fecioara Maria naste, si pentru ca pentru ei nu s-a mai gasit loc la hanurile din zona, au stat intr-un staul cu vite unde, dupa ce a fost infasat, Iisus a fost pus in iesle.
  6. In Evangheleia dupa Luca se vorbeste de pastori carora Ingerul Domnului le-a vestit nasterea lui Iisus Hristos, in Evanghelia dupa Matei se vorbeste despre magii de la rasarit, adica astrologi, conform traditiei, persani sau arabi.
  7. In acea perioada, in Iudeea conducator era Irod. Magii au ajuns l-a Irod si l-au intrebat unde se afla noul nascut, rege al iudeilor.
  8. Irod auzind a incercat sa ii pacaleasca spunand ca si el vrea sa se inchine Acestui Rege al iudeilor si cand magii il vor gasi sa il anunte si pe el.
  9. Pastorii sau magii l-au gasit pe Iisus urmand steaua de la rasarit, acestia au venit la Iisus aducandu-i daruri alese aur, tamaie si smirna. Fiecare dintre aceste daruri are o semnificatie (conform Sfintilor Parinti): aur – regalitate, tamaia – dumnezeirea si smirna – suferinta prin Patimi.
  10. La intoarcere li s-a aratat din nou ingerul spunandu-le sa nu mearga la Irod, si acestia s-au intors in tara lor pe alt drum.
  11. Un inger i-a aparut in vis lui Iosif spundu-i sa ia Pruncul si pe mama Lui si sa fuga in Egipt si sa stea acolo pana cand ii  va spune ingerul sa se intoarca, caci Irod vrea sa omoare Pruncul.
  12. Irod afland ca magii au mers pe alt drum, a poruncit sa fie omorati toti pruncii din hotarele lui mai mici de 2 ani.
  13. La moartea lui Irod, ingerul i s-a aratat din nou lui Iosif, in Egipt, si i-a spus sa se intoarca in pamantul lui Israel. Acesta se intoarce in Nazaret, in Galileea.

Unde gasim in Biblie date despre nasterea Domnului?

Date despre Nasterea Domnului gasim in Evangheliile dupa Matei si Luca. Pentru o mai buna intelegere a textului biblic am citat din Biblia ingrijita de Mitropolitul Bartolomeu Anania pentru ca acesta aduce explicatii la textul biblic.

Evanghelia dupa Matei ne prezinta urmatoarele:

Genealogia şi naşterea lui Iisus Hristos.

1 Cartea naşterii1 lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.

1 În textul de faţă, cuvântul grecesc génesis înseamnă şi arbore genealogic, şi naştere. Capitolul le cuprinde pe amândouă, dar centrul naraţiei este naşterea lui Hristos.

2 Avraam i-a dat naştere lui Isaac; Isaac i-a dat naştere lui Iacob; Iacob le-a dat naştere lui Iuda şi fraţilor lui;
3 Iuda le-a dat naştere, din Tamar, lui Fares şi lui Zara; Fares i-a dat naştere lui Heţron; Heţron i-a dat naştere lui Aram;
4 Aram i-a dat naştere lui Aminadab; Aminadab i-a dat naştere lui Naason; Naason i-a dat naştere lui Salmon;
5 Salmon i-a dat naştere, din Rahab, lui Booz; Booz i-a dat naştere, din Rut, lui Obed; Obed i-a dat naştere lui Iesei;
6 Iesei i-a dat naştere lui David, regele; David i-a dat naştere lui Solomon, din femeia lui Urie;
7 Solomon i-a dat naştere lui Roboam; Roboam i-a dat naştere lui Abia; Abia i-a dat naştere lui Asa;
8 Asa i-a dat naştere lui Iosafat; Iosafat i-a dat naştere lui Ioram; Ioram i-a dat naştere lui Ozia;

9 Ozia i-a dat naştere lui Iotam; Iotam i-a dat naştere lui Ahaz; Ahaz i-a dat naştere lui Iezechia;
10 Iezechia i-a dat naştere lui Manase; Manase i-a dat naştere lui Amon; Amon i-a dat naştere lui Iosia;
11 Iosia le-a dat naştere lui Iehonia şi fraţilor lui, la strămutarea în Babilon.
12 După strămutarea în Babilon, Iehonia i-a dat naştere lui Salatiel; Salatiel i-a dat naştere lui Zorobabel;
13 Zorobabel i-a dat naştere lui Abiud; Abiud i-a dat naştere lui Eliachim; Eliachim i-a dat naştere lui Azor;
14 Azor i-a dat naştere lui Sadoc; Sadoc i-a dat naştere lui Ahim; Ahim i-a dat naştere lui Eliud;15 Eliud i-a dat naştere lui Eleazar; Eleazar i-a dat naştere lui Matan; Matan i-a dat naştere lui Iacob;
16 Iacob i-a dat naştere lui Iosif, bărbatul2 Mariei, cea din care S’a născut Iisus, Ce Se cheamă Hristos.

2Soţ legal, menit s’o reprezinte atât pe ea cât şi pe Fiul ei în faţa autorităţilor şi a societăţii.

17 Aşadar, întru totul, de la Avraam până la David sunt paisprezece neamuri; de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece neamuri3 ; iar de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri.

3Generaţii.

18 Dar4 naşterea lui Iisus Hristos, astfel a fost: Fiind Maria, mama Sa, logodită cu Iosif, mai înainte de a fi ei laolaltă ea s’a aflat pe sine având în pântece de la Duhul Sfânt.

4Acest episod se deschide prin particula adversativă de = dar, adică: spre deosebire de ceea ce (sau de cum) a fost înainte. Este folosită şi la FA 5, 1 spre a marca incorectitudinea soţilor Anania şi Safira în contrast cu cinstea totală a lui Barnaba. În cazul de faţă, intenţia Evanghelistului este aceea de a demonstra că dacă strămoşii după trup ai lui Iisus s’au născut în chip firesc, naşterea Sa a avut un caracter suprafiresc, aşa cum e istorisită mai jos.

19 Iar Iosif, bărbatul ei, drept fiind5 şi nevrând s’o dea el în vileag, a vrut s’o lase pe ascuns.

5Cu respectul legilor şi al adevărului; inocent.

20 Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s’a arătat în vis, grăind: „Iosife, fiul lui David, nu te teme s’o iei pe Maria drept femeia ta6 , fiindcă ceea ce s’a zămislit într’însa este de la Duhul Sfânt;

6La Evrei, logodna nu era o simplă promisiune, ci un legământ sacru, cu putere legală.

21 ea va naşte Fiu, Căruia tu Îi vei pune numele Iisus, căci El va mântui pe poporul Său de păcatele lor7 ”.

7Numele Iisus înseamnă „Domnul este (Cel ce dă) mântuirea”.
22 Iar acestea toate s’au făcut ca să se plinească ceea ce s’a spus de Domnul prin profetul ce zice:
23 Iată, Fecioara va purta în pântece şi va naşte Fiu şi-L vor chema cu numele de Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu.
24 Şi trezindu-se Iosif din somn, a făcut aşa cum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat-o la sine pe femeia sa.
25 Şi nu a cunoscut-o până ce ea L-a născut pe Fiul ei8 . Şi I-au pus Acestuia numele Iisus.

8 În limbajul biblic: a cunoaşte (o femeie): a avea legături trupeşti (cu ea). Evanghelistul e preocupat aici numai de faptul că Iisus S’a născut din Fecioară (prin zămislirea de la Duhul Sfânt). Textul de faţă nu atestă în mod explicit pururea-fecioria Mariei, aşa cum ea reiese din restul Evangheliilor şi din tradiţia Bisericii, dar nici nu o infirmă. Adverbul-prepoziţie héos = până, până ce, până când, are şi semnificaţia de continuitate, perpetuitate (Bailly). Verbul care o precede, ouk egínosken = nu a cunoscut-o (redat în limbile moderne prin perfectul compus), este în original imperfectul durabil (Osty), adică exprimă o acţiune care nu se termină, care nu are un capăt. Compară pe héos de aici cu cel din 2 Rg 6, 23: [Micol] „n’a avut copii până în ziua morţii ei”; Ps 109, 1: „Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”; Mt 28, 20: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului”; Lc 2, 37: [Proorociţa Ana] „văduvă până la optzeci şi patru de ani”. În toate cazurile, héos nu semnifică un capăt al acţiunii sau situaţiei care-l angajează (că adică Micol ar fi avut copii după moarte, că Fiul n’ar mai fi şezut de-a dreapta Tatălui după înfrângerea vrăjmaşilor, că Iisus n’ar mai fi cu apostolii după sfârşitul veacului, că proorociţa Ana s’ar fi recăsătorit după vârsta de 84 de ani), de unde rezultă fără echivoc că textul de faţă nu implică o legătură maritală între Iosif şi Maria, nici înainte şi nici după naşterea lui Iisus.

2 Magii de la Răsărit. Fuga în Egipt. Irod ucide pruncii. Întoarcerea din Egipt şi aşezarea în Nazaret. 1 Iar dacă’n zilele regelui Irod1 S’a născut Iisus în Betleemul Iudeii, iată magii2 de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând:

1 Irod cel Mare (Idumeul). Rege al Iudeii şi vasal al Romei. Ocupând tronul prin uzurpare şi crimă, principala lui grijă, de-a lungul celor 33 de ani de domnie, a fost aceea de a nu şi-l pierde; bântuit de bănuieli, nu a ezitat să-şi ucidă doi din cei zece fii ai săi.
2 Înţelepţi ce se ocupau cu astrologia; după tradiţie, din părţile Persiei sau Arabiei.

2 „Unde este Cel ce S’a născut rege al Iudeilor?3 Că’n Răsărit văzutu-I-am steaua şi am venit să I ne închinăm”.

3Noul-Născut era definit drept rege prin naştere (în fapt, descendent al lui David), ceea ce va stârni reacţia lui Irod.

3 Şi auzind acestea, regele Irod s’a tulburat, şi tot Ierusalimul împreună cu el.
4 Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, i-a întrebat: „Unde este să Se nască Hristos?”
5 Iar ei i-au zis: „În Betleemul Iudeii, că aşa este scris prin profetul:
6 Şi tu, Betleeme din pământul lui Iuda, nicicum nu eşti mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Cârmuitorul Care-l va păstori pe poporul Meu Israel”.

7 Atunci Irod i-a chemat în taină pe magi şi a aflat limpede de la ei vremea când li se arătase steaua.
8 Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: „Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre prunc şi dacă-l veţi afla, daţi-mi şi mie de veste, pentru ca să vin şi eu şi să mă închin lui”.
9 Iar ei, ascultându-l pe rege, au plecat; şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra locului unde era Pruncul.
10 Şi văzând ei steaua, s’au bucurat cu bucurie mare foarte.
11 Şi intrând în casă, L-au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Sa; şi căzând la pământ, I s’au închinat; şi deschizându-şi vistieriile, I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.4

4După Sfinţii Părinţi, trei daruri, trei simboluri: aurul, regalitatea; tămâia, dumnezeirea; smirna, suferinţa prin Patimi.

12 Dar luând prin vis înştiinţare să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s’au dus în ţara lor.
13 Iar după ce au plecat ei, iată îngerul Domnului i se arătă în vis lui Iosif, zicând: „Ridică-te, ia Pruncul şi pe maica Sa şi fugi în Egipt şi stai acolo până când îţi voi spune eu, fiindcă Irod vrea să caute Pruncul ca să-L omoare”.
14 Şi ridicându-se Iosif, i-a luat în timpul nopţii pe Prunc şi pe maica Sa şi a plecat în Egipt.
15 Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se plinească cuvântul spus de Domnul prin profetul ce zice: Din Egipt L-am chemat pe Fiul Meu.

16 Iar Irod, văzând că fusese amăgit de magi, s’a mâniat foarte şi, trimiţând, i-a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi’n toate hotarele lui, de doi ani şi mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi.
17 Atunci s’a plinit cuvântul spus prin Ieremia profetul:
18 Glas în Rama s’a auzit, plângere şi tânguire multă, Rahela-şi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie, pentru că nu mai sunt.
19 După moartea lui Irod, iată îngerul Domnului i s’a arătat în vis lui Iosif, în Egipt,
20 zicându-i: „Ridică-te, ia Pruncul şi pe maica Sa şi mergi în ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau viaţa Pruncului”.
21 Iar el, ridicându-se, a luat Pruncul şi pe maica Sa şi a venit în ţara lui Israel.
22 Şi auzind că Arhelau domneşte în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s’a temut să meargă acolo şi, luând poruncă prin vis, s’a dus în părţile Galileii.
23 Şi a venit şi a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se plinească ceea ce s’a spus prin profeţi, că Nazarinean Se va chema.

Evanghelia dupa Luca ne prezinta urmatoarele:

1 Adresare introductivă. Vestirea naşterii lui Ioan Botezătorul. Bunavestire. Maria la Elisabeta; cântarea Mariei. Naşterea lui Ioan Botezătorul.

1 Pentru că mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor ce s’au adeverit printre noi,
2 aşa cum ni le-au predat cei care dintru’nceput le-au văzut şi au fost slujitori ai Cuvântului,
3 tot astfel şi eu, după ce pe toate le-am urmărit de la’nceput cu deamănuntul1 , m’am gândit că e bine să ţi le scriu pe rând, Preaputernice Teofile2 ,

1Autorul îşi întocmeşte scrierea pe baza unei minuţioase documentări, folosind atât izvoarele scrise (în mod sigur, Evangheliile după Matei şi Marcu) cât şi pe cele orale (martori oculari ai evenimentelor relatate).
2Teofil, nobil din Roma, proaspăt convertit sau pe cale de convertire, este destinatarul prim şi direct al Evangheliei a treia (ca şi, ceva mai târziu, al scrierii Faptele Apostolilor). „Preaputernice” e o formulă foarte politicoasă de adresare, echivalentă cu „Excelenţă”.

4 pentru ca tu să cunoşti temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit.
5 Fost-a în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia; iar femeia lui era din fiicele lui Aaron3 şi numele ei era Elisabeta.

3Descendentă din Aaron, strămoşul şi întemeietorul tagmei preoţeşti a lui Israel.
6 Şi amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului.
7 Şi nu aveau copii, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor.
8 Şi a fost că pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu în rândul cetei sale,
9 după rânduiala preoţiei i-au ieşit sorţii să intre în templul Domnului şi să tămâieze.
10 Iar la ceasul tămâierii toată mulţimea poporului era afară, rugându-se.
11 Şi îngerul Domnului i s’a arătat stând de-a dreapta altarului tămâierii.
12 Şi, văzându-l, Zaharia s’a tulburat şi frică a căzut peste el.
13 Iar îngerul i-a grăit: „Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ţi-a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan.
14 Şi-ţi va fi el bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.
15 Că mare va fi el înaintea Domnului; nici vin şi nici băutură tare nu va bea,şi încă din pântecele mamei sale se va
umple de Duh Sfânt;
16 şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul, Dumnezeul lor;
17 şi Lui Îi va merge el înainte cu duhul şi cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să-i gătească Domnului popor pregătit”.
18 Şi a zis Zaharia către înger: „După ce voi cunoaşte aceasta? Că eu sunt bătrân, iar femeia mea, înaintată în zilele ei”.
19 Şi răspunzând îngerul, i-a zis: „Eu sunt Gavriil, cel ce stă în faţa lui Dumnezeu. Şi sunt trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea.
20 Şi pentru că n’ai crezut în cuvintele mele, care se vor plini la vremea lor, iată vei fi mut şi nu vei putea vorbi până’n ziua când vor fi acestea”.
21 Şi poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu.
22 Şi când a ieşit, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles că vedenie a văzut în templu; şi el le făcea semne şi a rămas mut.
23 Şi când s’au împlinit zilele slujirii lui, s’a dus la casa sa.
24 Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit; şi vreme de cinci luni s’a tăinuit, zicându-şi:
25 „Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să-mi ridice ocara de printre oameni”4.

4Sterilitatea unei femei era dezonorantă, deseori privită de societate ca o formă de pedeapsă divină.

26 Iar în a şasea lună, trimis a fost de la Dumnezeu îngerul Gavriil într’o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret,

27 la o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.
28 Şi intrând îngerul la dânsa, i-a zis: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!”
29 Iar ea, văzându-l, s’a tulburat de cuvântul lui şi cugeta: „Ce fel de închinare5 poate fi aceasta?. . . ”.

5= Salutare ceremonioasă însoţită de gest curtenitor; la fel în versetele 40, 41 şi 44.

30 Şi îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu.
31 Şi iată’n pântecele tău vei zămisli şi vei naşte Fiu şi numele Lui îl vei chema Iisus.
32 Acesta mare va fi şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său,
33 şi va împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit”.
34 Şi a zis Maria către înger: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?”
35 Şi răspunzând îngerul, i-a zis: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui-Preaînalt te va umbri6 ; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema.

6Puterea prin care Dumnezeu Se descoperă şi creează, asemenea norului luminos de pe muntele Sinai (Iş 24, 1618) sau a celui de pe Tabor (Lc 9, 34).

36 Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei, şi aceasta este a şasea lună pentru ea,
cea numită stearpă

37 Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă”.
38 Iar Maria a zis: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la dânsa.
39 Şi în zilele acelea, sculându-se Maria, s’a dus în grabă în ţinutul muntos, într’o cetate a lui Iuda7 ,

7Cetate a seminţiei lui Iuda. Arheologii preferă s’o identifice în actuala localitate Ain Karim, la 6 km vest de Ierusalim.

40 şi a intrat în casa lui Zaharia şi i s’a închinat Elisabetei.
41 Iar când a auzit Elisabeta închinarea Mariei, săltat-a pruncul în pântecele ei şi s’a umplut Elisabeta de Duh Sfânt,
42 şi a strigat cu glas mare şi a zis: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
43 Şi de unde mie aceasta, să vină la mine maica Domnului meu?
44 Că iată, de cum a ajuns glasul închinării tale la urechile mele, săltat-a pruncul de bucurie în pântecele meu.
45 Şi fericită este aceea care a crezut că se vor plini cele spuse ei de la Domnul”.
46 Şi a zis Maria8 : „Măreşte, suflete al meu, pe Domnul,

8Cântarea Mariei e un imn de neasemănată frumuseţe, presărat cu citate din Sfintele Scripturi.

47 şi să se bucure duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48 că El a căutat spre smerenia roabei Sale; că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile;
49 că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic – şi sfânt e numele Lui –
50 şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.

51 Făcut-a faptă tare cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor;
52 coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi i-a înălţat pe cei smeriţi,
53 pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi, iar pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.
54 Sprijinit-a pe Israel, sluga Sa, ca să-I pomenească mila,
55 aşa cum le-a grăit părinţilor noştri, lui Avraam şi seminţiei lui până’n veac”.
56 Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s’a întors la casa ei.
57 Iar Elisabetei i s’a împlinit vremea să nască şi a născut un fiu.
58 Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul Şi-a mărit mila faţă de ea; şi cu ea se bucurau împreună.
59 Şi a fost că în ziua a opta au venit să-l taie’mprejur pe prunc; şi voiau să- l numească Zaharia, cu numele tatălui său.
60 Şi răspunzând, mama sa a zis: „Nu!; ci Ioan se va chema”.
61 Şi au zis către ea: „În rudenia ta nu e nimeni care să se cheme cu numele acesta. . . ”.
62 Şi i-au făcut semn tatălui său, cum ar vrea el să fie numit.
63 Şi cerând o tăbliţă, el a scris: „Numele lui este Ioan”. Şi toţi s’au mirat.
64 Şi îndată gura şi limba i s’au deschis; şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.
65 Şi frică i-a cuprins pe toţi vecinii lor; şi despre lucrurile acestea s’a vorbit în tot ţinutul muntos al Iudeii.
66 Şi toţi cei ce le-au auzit le puneau în inima lor, zicând: „Ce va fi oare copilul acesta?”. . . Că şi mâna Domnului era cu el.
67 Şi Zaharia, tatăl său, s’a umplut de Duh Sfânt şi a profeţit, zicând:
68 „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, că Şi-a cercetat poporul şi l-a răscumpărat;
69 şi putere mântuitoare ne-a ridicat din casa lui David, sluga Sa,
70 aşa cum a grăit prin gura sfinţilor Săi profeţi din veac,
71 mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc,
72 să facă milă cu părinţii noştri şi să- Şi amintească de legământul Său cel sfânt,
73 de jurământul cu care i S’a jurat lui Avraam, părintele nostru;
74 fiind noi astfel izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să ne dea nouă ca, fără frică,
75 în faţa Lui să-I slujim în sfinţenie şi’n dreptate în toate zilele vieţii noastre.
76 Iar tu, pruncule, profet al CeluiPreaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului ca să-I găteşti căile,
77 să-i dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor,
78 prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care Răsăritul-cel-deSus ne-a cercetat.
79 Ca să-i lumineze pe cei ce şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii”.
80 Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.

2 Naşterea lui Iisus. Tăierea împrejur. Aducerea la templu. Dreptul Simeon şi proorociţa Ana. Iisus, la doisprezece ani, între dascălii din templu.1 Iar în zilele acelea a ieşit poruncă de la cezarul August să se înscrie toată lumea1 .

1Recensământul populaţiei, în vederea stabilirii impozitelor către statul roman.

2 Această înscriere, cea dintâi, s’a făcut pe când Quirinus guverna în Siria.
3 Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa.
4 Şi Iosif s’a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din seminţia lui David,
5 ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată.
6 Iar pe când erau ei acolo, s’au împlinit zilele ca ea să nască.
7 Şi L-a născut pe Fiul ei Cel ÎntâiNăscut2 şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, fiindcă pentru ei nu era loc la han.

2 În limbajul biblic, termenul de întâi-născut nu implică în mod necesar existenţa unor fraţi mai mici, ci se referă exclusiv la prescripţiile Legii Vechi care-i acordau primului născut de parte bărbătească o demnitate aparte şi prerogative speciale, sub incidenţa chiar a sacralităţii (cf. Iş 13, 2; 13, 14). Este şi motivul pentru care Pruncul Iisus este adus la templu (vezi mai departe, versetele 22-23). În monarhia ereditară, primul-născut devine în mod automat „Prinţ- Moştenitor” (al tronului) şi poartă acest titlu (Delfin, Diadoh, Ţarevici), chiar dacă rămâne şi unicul-născut; după cum un suveran se intitulează ab initio, de exemplu, Ferdinand I sau Mihai I, fără ca din aceasta să rezulte necesitatea de a-i urma un al II-lea. Ca atare, expresia de faţă se cere interpretată nu numai din unghi legal-juridic, ci şi duhovnicesc, aşa cum o face Apostolul Pavel. În Col 1, 15 el vorbeşte de Iisus Cel „Întâi-Născut a toată zidirea”, adică Fiul născut din Tatăl înainte de crearea lumii. Or, e de la sine înţeles că după cum Fiul Tatălui nu este „cap de serie” al făpturilor, nici Iisus, Fiul Mariei, nu este „cap de serie” al unor fraţi mai mici. Pavel clarifică şi mai pregnant această problemă în Rm 8, 29: aleşii lui Dumnezeu (din Biserică) alcătuiesc o familie în care Iisus Hristos devine „Întâiul-Născut între mulţi fraţi”. Sensul duhovnicesc e cât se poate de clar. Vezi şi Col 1, 18; Evr 1, 6; Ap 1, 5.
8 Şi în ţinutul acela erau păstori care stăteau pe câmp şi-şi păzeau turma făcând noaptea de strajă.
9 Şi iată, îngerul Domnului a stat lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor şi ei s’au înfricoşat cu frică mare.
10 Şi îngerul Domnului le-a zis: „Nu vă temeţi. Că, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul;
11 că’n cetatea lui David vi S’a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul.
12 Şi acesta vă va fi semnul: Veţi găsi un Prunc înfăşat şi culcat în iesle”.
13 Şi, deodată, laolaltă cu îngerul s’a văzut mulţime de oaste cerească lăudându-L pe Dumnezeu şi zicând:
14 „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bună- voire!”
15 Iar după ce îngerii au plecat de la ei la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: „Să mergem dar până la Betleem şi să vedem lucrul acesta ce s’a făcut, pe care Domnul ni l-a făcut nouă cunoscut”.
16 Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc culcat în iesle.
17 Şi văzându-L, au vestit cuvântul ce li se grăise despre Copilul Acesta.
18 Şi toţi cei ce au auzit se mirau de cele ce le spuneau păstorii.
19 Iar Maria păstra toate cuvintele acestea, punându-le întru inima ei.
20 Şi s’au întors păstorii slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte le-au auzit şi le-au văzut aşa cum li se spuseseră.
21 Şi când s’au împlinit opt zile şi a fost să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, aşa după cum fusese numit de înger mai înainte de a Se fi zămislit El în pântece.
22 Şi când s’au împlinit zilele curăţirii lor după legea lui Moise, L-au dus la Ierusalim ca să-L pună înaintea Domnului3 ,

3Ritualul purificării era prescris numai pentru femei, la patruzeci de zile de la naşterea pruncului (Lv 12, 2-8). Luca insistă nu numai asupra grijii părinţilor lui Iisus de a se supune ritualurilor stabilite de lege, dar şi asupra locului unde ele se petrec, Ierusalimul, punct de pornire şi de încheiere a activităţii mesianice.

23 aşa cum este scris în legea Domnului, că tot întâi-născutul de parte bărbătească va fi închinat Domnului4 ;

4Literal: „sfânt Domnului se va chema”, în sensul că pruncul devine proprietatea lui Dumnezeu, pus în slujba Celui-Preaînalt.

24 şi ca să dea jertfă, aşa cum s’a zis în legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
[Capitolul 2 continua]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *